HTTP/:;Irinamateias.ro

02.10.2010

Ceasul Judecatii

Ceasul Judecăţii

Au început curent să cadă 
Peste pământul blestemat, 
Judecătile, făr - de tăgadă 
Ale Domnului ce l-a creat. 

Dezastre mari, calamităţi
Prin uragane, prin furtuni, 
Ne-arată că sunt judecăţi 
În voia Marii-Nţelepciuni. 

Cutremurele, ce-l zgâlţâie 
Şi-i tremură-ale lui temelii, 
Ne-arată că sfârşitu-i suie 
Tot mai mult spre veşnicii. 

El, ce a hrănit prin veacuri 
Din rodul său orice făptură, 
Se va preface în mari lacuri 
Modificând, a lui structură. 

Căci munţii s-or scufunda 
Şi-n locul, unde altă dată, 
Ei faima în nori şi-o ridica -
Parcă n-au fost niciodată! 

Cutremurul grozav de mare 
Ce-i ultimul, ce se vesteşte, 
Va pune capăt ştiinţei care, 
Crezut-a că-i totul poveste. 

Dar iată, atunci va fi târziu 
Schimbare de a o mai face, 
Căci judecăţi mari în pustiu 
Pământu-ntreg îl va preface. 

Şi pe drept, se poate spune 
Căci Tatăl Sfânt, e insultat, 
De-a lumii mare stricăciune 
De rău-ntins în lung şi-n lat. 

Când e privit cu indiferenţă,
De lumea, conruptă în mers, 
Şi va ajunge acea frecvenţă 
Neoprită, de nici un demers, 

Atunci, poate veni sfârşitul
Acestei lumi, în necredinţă,
Atunci va suporta supliciul
C-a lepădat sfânta credinţă.


Sursa, iAici

Niciun comentariu: