14.11.2008

Premonitii?

Primisem vizita unui grup de francezi in satul meu, si, obosita de aceasta vizita, ma odihneam in casa verisoarei mele, unde erau gazduiti musafirii, si, cum gandurile se duc ca vantul, intr-un iures nebun, si ale mele imi asaltau capul.

La un moment dat, mi-au zburat la o familie, care sta foarte aproape de casa mea parinteasca, si ma gandeam ca doar ei au mai ramas pe acea ultita si nu s-au intors la Dumnezeu, si cine stie prin ce incercari vor trebui sa treaca ca sa se intoarca la credinta.

N-au trecut nici 5 minute dupa aceste ganduri, ca a strigat cineva la poarta. O chema pe verisoara mea, care era si medic. Era tatal unui baietel de vreo 9 ani, vecinul din familia la care ma gandisem inainte, si a spus ca baiatul sau s-a urcat pe un stalp de inalta tensiune, care era ud, a fost electrocutat, si nu stie daca baiatul lui e mort sau viu, si sa vina vara-mea sa-l consulte. Asa cum banuiti, baiatul decedase, curentul i-a iesit prin talpa piciorului. Un frate al lui, putin mai mare, a asistat la aceasta nenorocire, si dupa ce fratiorul a cazut jos de pe stalp, l-a pus in caruciorul pe care-l adusesera sa stranga iarba pentru vite si l-a dus acasa.

Subliniez ca, cu o zi inainte, o frantuzoaica dintre musafirii nostri s-a asezat cu acest copil in banca si s-a fotografiat cu el, in timpul vizitei la scoala.

Premonitie?
Eu zic ca da!

2 comentarii:

Rodica Botan spunea...

Me mine disa, m-a luat cu frica. Tu sa faci bine si cu mine sa nu visezi...please...:)
Sau daca visezi sa visezi de bine, ok?

disa spunea...

asa spune si fiul meu. sa ma rog sa nu se intample ce-am visat sau gandit. Dupa cele intamplate, parca-i aveam pe constiinta.

Prietenie