Nu mă tem de şoapta nebună,
De lupi ce urlă la lună,
De cuvinte meşteşugite,
Şi de fantome procopsite.
De cârdul de aştri pe boltă,
Nici de renghiul jucat de soartă,
De insulte spuse-n neştire,
Şi intrigi ţesute cu reci fire,
De lacrimile calde din gene,
Nici de inima care geme.
Mă tem doar de zgura din mine,
Şi de apele ce-s prea… line.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu